joi, 31 martie 2011

Compozitorul francez al saptamanii: Alexandre Desplat

Poate numele nu va sare in ochi...poate nu va dati seama despre cine vorbesc. Atunci incercam altceva, eu voi spune cateva nume de filme iar voi urmeaza sa le recunoasteti: Benjamin Button, Marioneta, ultimul Harry Potter lansat anul trecut, Julie & Julia, Coco avant Chanel, Chéri, Valul pictat, Casanova aaand wait for it : NEW MOON si multe altele. Acum parca mai stam de vorba, asa-i ?
Il cheama Alexandre Desplat si are 49 de ani. Trebuie sa va spun un mic secret: el mi-a fost recomandat de o prietena. Tot ce a trebuit sa imi zica a fost ca e francez. Si gata, m-am documentat si intr-adevar a facut muzica la foarte multe filme si merita sa fie cunoscut si pe meleagurile noastre. Desi eu nu am vrut mainstreem pentru blogul meu, ci underground si indie, daca la noi nici compozitorii de film arhi-cunoscuti nu se stiu, atunci trebuie sa incep cu ei. Sa construiesc o baza de la care sa pornesc cu underground-ul si indie.







Muzica in filmele sale:
The Curious Case of Benjamin Button (2008)
mai intai uitati-va la un interviu de 1 minut si jumatate cu el de la o premiere "critics choice award"
apoi ascultati una din piesele compuse pt film, este in secventa de la inceput cu orbul care facea ceasuri, Mister Gateau, chiar asta fiind si titlul piesei. Desplat spune despre piesa asta ca e preferata lui din tot filmul.
                                                          Casanova (2005)

                                                 The King's Speech (2010)
si acum va invit sa vedeti un tribut facut de un fan pe youtube cu multe filme de-ale lui. e chiar sintetizat frumos, imi place.


vizionare placuta !

miercuri, 30 martie 2011

Regizorul din saptamana franceza: François Truffaut

Regizorul francez pe care vi-l propun in aceasta frumoasa seara de miercuri este un reprezentant de baza al Noului Val Francez si se numeste François Truffaut. Daca ati auzit de el, va felicit ! Daca nu, poate sunteti curiosi sa aflati mai multe despre el.
François Truffaut s-a nascut la Paris pe 6 februarie 1932 si a murit la Neuilly-sur-Seine, Hauts-de-Seine pe 21 obcombrie 1984. El a fost regizor, scenarist, producator si actor. Un multi-talent, un om de valoare. El, dupa cum spuneam mai sus, este unul dintre reprezentantii Noului Val Francez. Acum probabil va intrebati ce este acela... Pai hai sa va spun. In Franta, cand zici Nouvelle Vague [noul val], te gandesti la  fenomene cinematografice simultane dar diferite de la o ramura culturala la alta. Acest fenomen a fost stimulat de curentul de documentar, "ciné-vérité" pornit de la miscarea "kinoglaz" (cine-ochi) din 1922 in Rusia.
Conceptia Noului Val se rezuma la surprinderea vietii reale, a faptelor, a evenimentului normal de zi cu zi. Inca ceva important de retinut: in acest curent se afla punctul de plecare al tuturor curentelor si scolilor cinematografice de dupa al doilea razboi mondial.
În ceea ce priveste filmul de fictiune, Noul Val Francez" este initiat de istoricii, teoreticienii si criticii de la revista „Les Cahiers du cinéma”, revista fondata în 1951 de istoricul, teoreticianul si criticul de film André Bazin. Hai ca deja va dau prea multe nume mari si necunoscute si devine plictisitor...nu vreau sa va plictititi la mine pe blog, ci sa aveti cate o surpriza si cate o bucurie de fiecare data cand descoperiti ceva nou. De exemplu, eu consider ca este important sa mentionez cine a fondat les cahiers du cinéma.




Filmul de debut al lui François Truffaut, "Les quatre cents coups (1959)" [Cele 400 de lovituri], a castigat in 1959 premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes. Intr-o clipa, tanarul creator a ajuns pe harta culturii cinematografice internationale, facand calea mai usoara pentru colegii din Noul Val, ca Jean-Luc Goddard [despre care probabil vom vorbi peste ceva timp].
Ca si ceilalti regizori din Noul Val, Truffaut si-a cultivat ideile principale scriind articole pentru "Cahiers de Cinéma".
Cam atat pentru seara asta. Va las in compania unui film-colaj cu mai multe scurtmetraje, dintre care si unul al lui Truffaut. Filmul se numeste "L'amour à vingt ans" (1962) iar segmentul lui Truffaut se numeste "Antoine et Colette". Vizionare placuta !
P.S. are mai multe parti upload-ul de pe youtube. Deci tot ce am pus aici e un singur film, so watch them all please !

marți, 29 martie 2011

Scurtmetrajul francez al saptamanii este primul film SF al lumii

In seara asta va voi prezenta un film absolut uluitor care este cu siguranta de retinut. "Le voyage dans la lune" (1902) de Georges Méliès este o premiera in cinematografie din mai multe puncte de vedere:
- in primul rand are o durata de aproximativ 14 minute, ceea ce la vremea aceea era o adevarata revolutie, majoritatea filmelor realizate atunci nedepasind 2 minute. Cu alte cuvinte, eu in seara asta scriu despre scurtmetraj dar in acea epoca era considerat drept super lung metraj.
- in al doilea rand, "Calatoria in luna" este primul science-fiction autentic. El a fost parintele acestui gen, de la el ni se trage totul: Harry Potter, Stapanul inelelor, Star trek, Star Wars, Inception, Avatar si restul filmelor ce imbina elementele realului cu ale fantasticului.
- in al treilea rand, el a fost primul care a folosit tehnicile de filmare fade-in, fade-out.
- in al patrulea rand, el a fost primul care a facut prima versiune a "trailerului" unui film. El proiecta imagini din film deasupra teatrelor unde urmau sa fie difuzate, astfel dand trecatorilor o idee despre ceea ce vor vedea.
 In acea perioada cinematograful ilustra in principal viata cotidiana (cum sunt filmele fratilor Lumiere de la sfarsitul secolului XIX, ca acela faimos cu trenul care vine spre public) si in niciun caz elemente atat de extravagante. Desi pare un film suprarealist, "Calatoria in luna" este o pelicula inovatoare si antrenanta, care combina tehnicile teatrale cu resursele infinite din cinema [de exemplu, efectele speciale, foarte moderne pentru atunci].

Sa vorbim putin si despre Georges Méliès. El a trait intre anii 1861 - 1938. Uau, ma simt ca la ora de istorie sau istoria muzicii cu anii acestia asa de de mult. Méliès a fost de "profesie" [daca se poate numi asta profesie] magician. El facea numere de magie prin diferite teatre, fiind si actor. Vazand noua minune a vremii, fotografia in miscare, dupa un an a inceput sa isi faca propriile filme, in total peste 500. Dupa parerea mea, ar trebui clasat si el la genii. A fost un geniu prin tot ce a inventat si la ce s-a gandit.
Méliès a facut parte, in decembrie 1895, din primul public care a vazut inventia "le cinematographe" a fratilor Lumière.
Charlie Chaplin spune despre Méliès ca a fost "the alchemist of light" [alchimistul luminii].
Personal, eu il consider pe Méliès ca pe Jules Verne-ul cinema-ului. Jules Verne a scris o carte "o calatorie pe luna" atunci cand lumea nici nu visa la asa ceva, el avand o viziune extraordinara, iar Méliès a facut acest film cu o multime de elemente noi in epoca, actualmente fiind considerat "parintele science-fiction-ului".
Sa va prezint povestea filmului "Calatoria in luna".
Filmul incepe cu o conferinta stiintifica unde profesorul Barbenfouillis (interpretat de insusi Georges Méliès) incearca sa isi convinga colegii sa participe la o expeditie pe luna. Misiunea este acceptata si organizata iar oamenii de stiinta sunt trimisi pe luna cu o nava spatiala. Nava [care seamana cu o racheta teleghidata] aselenizeaza chiar pe ochiul lunii, luna fiind reprezentata ca o fiinta cu ochi, nas si gura. Pe luna, oamenii de stiinta dau de locuitorii neprietenosi ai satelitului care ii conduc la regele lor. Cand oamenii isi dau seama ca daca ii ating pe inamici cu o umbrela acestia dispar intr-un nor de fum, francezii reusesc sa evadeze si se intorc pe pamant. Acestia aterizeaza in ocean, fiind in final salvati si onorati ca eroi la Paris.
Cam atat pentru in seara asta, eu sper ca v-am facut curiosi sa-l si vedeti si sa stati sa ii apreciati valoarea. Ganditi-va ca este un film facut la inceputul secolului XX cand cinematografia era un bebe.
Vizionare placuta !


Actorul francez: Romain Duris

V-am promis la prezentarea filmului "L'auberge espagnole" de sambata ca voi vorbi mai pe larg de acest actor talentat la rubrica de luni. Roman Duris este unul din actorii mei preferati francezi. Mai sunt cativa despre care voi vorbi in alta zi de luni.
Romain Duris s-a nascut la Paris, are 36 de ani si e in zodia gemeni. Mda, stiu ca detaliul asta nu era prea important, dar am zis sa fac asa o prezentare generala.
Ceea ce este interesant e ca a fost descoperit de catre un director de casting cand statea in fata unui liceu din Paris. L-a chemat la o proba si i-a oferit un rol. Simplu si la obiect. El este unul din cazurile cu noroc, care nu a trebuit sa faca luntre si punte pentru a putea obtine un rolulet micut prin vreun filmulet. Si culmea, mai e si talentat! L-am vazut in mai multe filme diferite ca gen. In l'auberge espagnole este nostim si simpatic si in "De battre mon coeur s'est arrêté" (2005) joaca un rol mai profund si mai interiorizat, o drama destul de buna, in careee canta la piaan. Am citit pe imdb ca sora lui care este super pianista l-a invatat sa cante special pentru film. Aaa, si am mai citit inca un lucru. Cica el nu a dormit deloc in timpul filmarilor de la "de battre mon coeur s'est arrêté" ca sa poata sa-si creeze acel rol de om pierdut si confuz. L-am mai vazut in Arsène Lupin (2004), un film ciudatel, cvasi-istoric.
Mai sunt multe filme in care a jucat baiatu', eu v-am povestit cate un pic doar de cele mai cunoscute dintre ele iar daca va intereseaza dati un click aici.
Cam atat in seara asta, stiu ca e putin dar ma revansez maine cu scurtmetrajul, de abia astept ! V-am pregatit o surpriza frumoasa. Noapte buna oameni draguti si interesati de arta ca si mine!
trailer De battre mon coeur s'est arrêté

duminică, 27 martie 2011

Trupa franceza a saptamanii: Kaolin

Propun pentru frumoasa seara de duminica sa vorbim de o trupa franceza de rock foarte simpatica si draguta numita Kaolin. Trupa este formata din patru baieti, originari din Montluçon, dar cei patru membri continua sa ramana atasati de regiunea natala, Auvergne, continuand sa faca repetitiile aici. Desi nu sunt foarte cunoscuti, au avut norocul sa colaboreze cu artisti precum:  Valentins, Paul Corkett (The Cure, Placebo) si Dave Fridmann (care s-a ocupat de Mogwai, Flaming Lips, Weezer și alții de acest gen).
Daca ar fi sa-i incadram intr-un anumit gen muzical, dupa mine ei s-ar clasa la alternative/indie rock. Sunt un gen de rock foarte calm si placut urechii. Prea multe nu am ce sa va povestesc despre ei, decat ca sigur ii stiti din reclama de la ciocolata Poiana. Acolo mi-au atras si mie atentia si i-am cautat imediat. Le-am luat tot albumul lor si acuma am ce sa ascult cand vreau sa aud limba franceza. Vi-i recomand cu caldura.
Va las aici videoclipul deja faimoasei piese partons vite. Aceasta este un hit in Franta si deja este destul de cunoscuta si la noi in tarisoara datorita reclamei. Doamne-ajuta cu reclamele ca mai aflam si noi de trupe bune straine! :))
Auditie placuta si va doresc o seara frumoasa !
partons vite
c'est la vie

A trecut prima saptamana

Si iata ca am reusit sa scriu in fiecare zi timp de o saptamana. Am facut asta cu multa atentie la detalii si cu putina pierdere de somn noaptea. Dar eu ma simt asa de bine de cand am inceput sa scriu, ca parca deja e o parte din viata mea. Tot ce sper e sa nu renunt din cauza bacului si a oboselii. Azi de exemplu ma bagasem in pat la 11 si mi-era extra somn si vroiam sa dorm, cand mi-am amintit ca am o treaba de facut... Noroc ca aveam filmul asta in cap de multa vreme, deja majoritatea prietenilor mei l-au vazut, la insistentele mele.
As dori si eu sa stiu, va rog, daca v-a placut prima saptamana, ce v-a placut cel mai mult si ce v-a placut cel mai putin. Adica daca ar trebui sa scot vreo rubrica. Eu ma gandeam sa inlocuiesc rubrica de fotograf cu cinematography, ca e tot pe genul acela dar asa macar vorbesc tot in contextul unui film. Voi ce spuneti ? Astept parerea voastra. Va multumesc tuturor celor care au urmarit postarile mele. O fac din suflet si asta as vrea sa se vada in primul rand.

sâmbătă, 26 martie 2011

Saptamana franceza: L'auberge espagnole

Deoarece zilele astea la Institutul Francez din Bucuresti ruleaza numai filme pe tema francofoniei, si deoarece eu serbez un an de cand am fost la Paris, m-am gandit ca saptamana asta sa postez numai francezi.
L'auberge espagnole (2002) este un film minunat, plin de voie buna si de intelegere si pace intre straini.
In primul rand, sa pornim de la titlu. Dupa ce am vazut filmul asta, mi-am pus intrebarea ce vrea sa zica mai exact "l'auberge espagnole". Stiam ca "l'auberge" e han, "espagnole" e spaniol... dar nu intelegeam care e faza. Si am cautat in dictionar. Si am gasit. Este o expresie franceza, care se refera exact la principiul "fiecare aduce cate ceva".
Sapte studenti la master veniti cu bursa Erasmus in Barcelona stau cu chirie intr-un apartament, impartindu-l. Ei nu se cunosteau dinainte, fiecare venind in alt interval de timp.
Personajul principal este Xavier, un francez foarte simpatic care vorbeste si engleza si ceva spaniola. Mai avem o englezoaica, foarte mirata ca in franceza prescurtarea de la facultate e "fac", un italian foarte imprastiat, un neamt foarte meticulos, un danez, o spanioloaica focoasa si pasionala si o belgianca lesbiana.
Filmul este in esenta simbolistic pentru fiecare tara si cultura in parte, fiecare personaj fiind construit dupa tiparele oamenilor din diferitele tari.
Xavier este jucat de Romain Duris, un actor deja recunoscut european si chiar mondial dupa numeroasele filme in care a jucat. Bineinteles ca la noi in tarisoara nu prea se stiu multe despre el. Ii voi face o prezentare mai pe larg luni, cand voi vorbi despre el la rubrica "actorul saptamanii".
Date generale:
An: 2002
Regie: Cédric Klapisch
Scenariu: Cédric Klapisch
Distributie: Romain Duris, Audrey Tautou, Cécile De France, Kelly Reilly, Kevin Bishop si multi altii. Pentru a vedea o lista cu intreaga distributie, accesati linkul: Cast and Crew



Iar acum, pentru ca sunt extrem de obosita si mi-e foarte somn, va voi lasa pe voi sa vedeti trailer-ul filmului, sa ascultati cateva piese foarte energice si tari de pe soundtrack siii sa va decideti sa-l vedeti. Vizionare si auditie placuta !
p.s. filmul are si o parte a2a, facuta dupa 3 ani de la primul. Vom vorbi de ea alta data, ca personajele sunt mai mature si mai serioase un pic. Dar doar un pic...
                                                    trailer
soundtrack




Noapte buna.

Incheiem saptamana cu fotografia

 Si iata ca saptamana se incheie cu fotograful, astazi fiind o frantuzoaica gasita de mine random pe deviantart. Numele ei este Julie De Waroquier . Am deschis grupul Nikon Photographers in categoria Conceptual si mi-a atras atentie urmatoarea fotografie:
mie mi se pare foarte linistita si visatoare. Poza se numeste "Walking on a dream".

Julie este o fotografa din Franta, mai exact din Lyon. Are o multime de fotografii conceptuale. Dar eu tot zic incontinuu de "conceptual", hai sa si incercam sa clarificam imaginea pe care ne-am format-o despre acest curent.
"Fotografia conceptuala" se refera in primul rand la conceptul pozei care de obicei este stabilit inainte de a face fotografia. Adica intai ne stabilim ce concept ne propunem sa exprimam prin poza, ne gandim ce simboluri reprezentative sa folosim in cadru ca sa redam cat mai clar conceptul dorit si abia apoi facem fotografia. Deci este o fotografie controlata, gandita de dinainte. Acum problema se pune daca acele simboluri folosite de fotografi sunt aceleasi pentru toata lumea si vor fi interpretate la fel.

Va dau cateva randuri de pe site-ul ei sa  va faceti o idee generala despre ea si arta ei:
"In my photography, I look for the dream, the mysterious and the intriguing. Indeed, I enjoy the contradiction inherent to the art of photography: while it is a technique which copies reality, art by definition is all creation and invention. Photography thus becomes fascinating: how can one create or re-create reality and what is seen, with an art which duplicates the world precisely as it is ? This is the reason I try to make reality look surreal in my pictures.
[...]
Be they realistic or surreal, I try to give all of my shots a poetic and conceptual dimension; I want to create new worlds, worlds that may surprise the people who observe them. And because they look surprising, they can convey concepts and neanings. I do not want silent pictures: I want to let dreamlike images and symbols speak, I want to show how meaningful a picture can be."
                                                                    Julie De Waroquier

Eu am avut un semi-interviu cu ea prin email in care i-am pus cateva intrebari:
blackpurplex: Cand ai inceput sa faci poze ?
Julie: In urma cu aproape 3 ani, cand am primit cadou un aparat foto digital de ziua mea.
blackpurplex: Care sunt temele preferate pe care le abordezi in fotografie ?
Julie: Imi place tot ce evoca mitul, povestea si visul si de aceea eu ma apropii mai mult de suprarealism si de onirism. Nu ma situez intr-un demers realist, logic, ci caut doar sa visez.
blackpurplex: Ai un studio de fotografie ?
Julie: Nu, in niciun caz. Eu prefer decorurile reale si lumina naturala.
blackpurplex: Esti amatoare sau profesionista ?
Julie: Semi-profesionista deoarece am o abordare profesionista dar sunt si studenta la filosofie.
blackpurplex: Ai facut cursuri foto ?
Julie: Nu, niciodata :).

V-ati facut o imagine, nu? Mie chiar imi place de ea, are niste fotografii foarte interesante, din care va selectez cateva sa va placa si voua si mai mult decat va place pana acuma.
Eu va zic noapte buna si va las sa continuati sa va uitati la pozele ei, sa intrati pe facebook la ea sa-i dati like, pe deviant art [cine are], pe twitter si chiar pe site-ul ei sa ii vedeti portofoliul.
facebook
twitter
deviantart
flickr
www.juliedewaroquier.com














joi, 24 martie 2011

Tema de joi: compozitor de muzica de film

Muzica reprezinta filmul si filmul reprezinta muzica.


Am stat ceva timp sa ma gandesc care sa fie ultimul topic al blogului...[pentru ca pentru maine stiam deja ce fac] si dezbatand acest subiect in clasa, mi-a fost sugerat sa scriu si despre muzica clasica, din moment ce sunt la liceu de muzica si asta fac toata ziua... dar eu nu am vrut asta tocmai, pentru ca asta fac toata ziua oricum ! aici vreau sa ies din cotidian, sa respir aer proaspat de filme, cinematografie si alte arte inafara muzicii clasice. Sunt egoista ? Nu sunt corecta cu "viitoarea mea meserie?" Nu-mi dau seama mai exact...oricum cert este ca acu' 10 minute mi-a venit extraordinara idee sa scriu despre compozitori de muzica de film. Exista o gramada de compozitori absolut geniali, cu o muzica de o descriptivitate extraordinara, dar nu sunt cunoscuti [cel putin pe plaiurile noastre]. Si tema de joi seara va fi compozitorul de muzica de film pentru ca muzica reprezinta filmul si filmul reprezinta muzica.
Muzica si filmul traiesc intr-o simbioza perfecta inca de la inceputurile cinematografiei. Cand erau filmele mute, fara vorbarie, ce solutie se lua ca sa nu se plictiseasca publicul ? La cinematografele mai simandicoase erau mici orchestre de camera care cantau cate o piesa clasica, o uvertura, o simfonie ceva, aleasa bineinteles in conformitate cu filmul respectiv [adica sa se potriveasca in mare ce vedeau cu ce auzeau]. La cinema-urile mai saracacioase unde venea "toata lumea" era o pianina de obicei unde era angajat un pianist sa cante niste piese, bineinteles tot alese special.
Imi cer scuze pentru aceasta lunga introducere, dar m-am simtit cumva datoare sa va spun procesul de gandire prin care am trecut.

Hans Zimmer

Hans Zimmer s-a nascut in Germania pe 12 septembrie 1957. Ceea ce e foarte misto e ca a facut parte din formatia The Buggles care a facut hit-ul "video killed the radio star", prima piesa difuzata pe MTV atunci cand a aparut postul. Asta doar asa ca sa va faceti o imagine despre cine e omul asta. Va spun sincer ca nu am cum sa vorbesc despre toate filmele la care el a compus muzica, pentru ca nu m-as mai opri din scris vreo cateva pagini bune...
Primul video de pe postul MTV - Video killed the radio star






Prima nominalizare la oscar a primit-o in 1989 pentru muzica filmului Rain Man (1988) al lui Barry Levinson.











    

Presupun ca toti ati vazut "The lion king" [regele leu], nu ? Eh, in cazul in care nu ati aflat pana acuma, el a scris acea tema arhicunoscuta.













          

Gladiator (2000) si acum un mic soc "OMG pe bunee ??". DA. PE BUNE. El a compus muzica pentru acest mare film. Stiu ca va place, stiu ca cei mai multi dintre voi l-ati vazut dar nu stiu daca stiati de cine este facuta muzica. Sper sa am si eu o contributie cat de mica acolo pentru ca poate v-am facut ziua mai frumoasa cu aflarea acestei vesti. Ascultati va rog tema. Ascultati cat de profunda si de descriptiva este muzica lui si se pliaza pe filmele respective.












Am lasat pentru sfarsit blockbusterele THE DARK KNIGHT (2008) si INCEPTION (2010). Alta data o sa vorbesc detaliat despre ele, deocamdata sunt prea mari pentru blogul meu. Cand va mai creste si bloguletul meu mic, atunci poate o sa incep incet-incet sa vorbesc si despre astfel de filme pe care toata lumea le-a vazut. 
Deocamdata vizionare si auditie placuta la un mini-documentar despre cum s-a gandit la tema din the dark knight, cum s-a gandit s-o faca asa sumbra, aproape macabra. si la o varianta LIVE in care il vedeti in actiune pe Zimmer la tema muzicala din inception. Noapte buna.
Hans Zimmer despre tema muzicala a jockerului



LIVE inception

miercuri, 23 martie 2011

Regizorul saptamanii esteeeee


 Alejandro González Iñárritu - Arta realismului cotidian exterior si a trairilor sufletesti interioare

   Nici nu stiu cum sa incep sa vorbesc despre omul asta. Dupa parerea mea, e unul din cei mai tari regizori mexicani ever. Si paradoxul este ca primul lui job a fost ca dj la un post de radio din Mexic, dar asta in paralel cu studiul teatrului si al regiei la facultate. Dupa ce a facut cativa ani pe dj-ul, a fost angajat la Televisa ca producator [in caz ca nu stiati, Televisa este cel mai important trust tv din Mexic, toate telenovelele mexicane de la noi provenind de acolo]. Dupa ceva timp si pe acolo, s-a saturat de atatea telenovele si si-a facut propria companie si a inceput sa scrie, sa regizeze si sa produca reclame pentru diferite televiziuni mexicane. Dupa aceea a inceput cu cateva scurtmetraje [ca toata lumea, dealtfel] si apoi cu lungmetrajele cu care a devenit cunoscut. Hai gata ca v-am plictisit deja. Daca va intereseaza biografia lui integrala, intrati pe pagina sa de imdb [click pe numele lui sus].


Genialitatea acestui om se poate observa inca de la primul lungmetraj, Amores perros (2000). Filmul asta este dur, dar sensibil. Stiu ca ceea ce tocmai am afirmat este in antiteza, dar chiar asa e. Prezinta in mod dur sentimente, trairi sufletesti ale unor oameni de diferite caractere si ne arata mai multe ipostaze din viata noastra, a tuturor. Pentru ca este imposibil sa nu regasesti macar o traire interioara in filmul asta care sa nu te reprezinte. E minunat, ce mai. Acum sa va spun si un mic secret. De filmul asta am aflat in clasa a9a de la o prietena de-a mea. Si asa l-am cunoscut pe Iñarritu. Pentru ca da, pot spune ca deja l-am cunoscut prin filmele lui extrem de personale care iti ating in mod cert o coarda sensibila. Oare mai trebuie sa mentionez ca acest film a primit o multime de premii si printre ele o nominalizare la OSCAR la Best Foreign Language Film ??? Stiiiiu ca azi e cu regizori...dar ce sa zic de el daca nu vorbesc de munca lui ? Munca este ceea ce reprezinta un om daca nu-l cunosti personal. Dupa calitatea muncii il apreciezi. Si eu il apreciez foarte mult pe acest om.
Urmatorul film mare din portofoliul acestui domn a fost 21 grams (2003) unde iar vedem personaje complexe emotional, iar avem o super poveste si iar ne regasim printre sentimentele personajelor. Nu mai continui, prefer sa va las pe voi sa va uitati.
In 2006 a avut un mare succes cu filmul Babel. Eu personal l-am vazut cam de 4 sau 5 ori, sincer nu mai tin minte cu exactitate. Doar atat am de spus aici: genial. Ca sa nu mai zic de 6 nominalizari la Oscar, dintre care si pentru regie si pentru cel mai bun film al anului in 2007. Aaa, si un Oscar castigat pentru muzica originala scrisa pentru film [Gustavo Santaolalla].

Cel mai recent film al sau este Biutiful, facut in 2010 si cu 2 nominalizari la Oscar anul acesta.














Asaaa, acum ca am terminat cu vorbaria, voi atasa trailerele filmelor de care v-am povestit mai sus. Daca v-am provocat macar un 10% de curiozitate, le veti urmari. Daca v-am provocat macar un 40 % spre 50...poate chiar veti lua si filmele. Nu aveti nimic de pierdut, doar de castigat ! Este arta in forma ei cea mai pura. Arta realismului cotidian exterior si a trairilor sufletesti interioare.
Amores perros (2000)

21 grams (2003)
 Babel (2006)
                

      Biutiful (2010)

                                
                                                                                                                          

marți, 22 martie 2011

Scurtmetrajul saptamanii este binecunoscutul "Un chien andalou"

Cu totii ori ati auzit vorbindu-se despre filmul "cainele andaluz", ori ati vazut vreodata macar o pictura de-a lui Dali si probabil ca stiti ca a fost unul din cei mai importanti reprezentanti ai suprarealismului.  Nu se poate sa nu stiti faimoasa pictura cu ceasurile care se topesc sau chiar si vestita scena cu ochiul taiat de lama. Pentru scurtmetraje, am onoarea sa va prezint "Un chien andalou" ["cainele andaluz"] al lui Luis Buñuel.
Tara: Franta
An: 1929
Distributie: Pierre Batcheff, Simone Mareuil
Inspiratia pentru filmul acesta a pornit de la visele a doi mari artisti prieteni, Dali si Buñuel. Buñuel a visat ca luna plina era "taiata" de nori ca si cum un ochi ar fi taiat de o lama, si Dali a avut un vis in care aparea o mana acoperita total de furnici. Ei si-au povestit unul altuia visele si cat de curand au inceput lucrul la un scenariu impreuna, bazat pe visele lor. Marfa, nu? Mi se pare mai mult decat tare povestea asta. Si de aceea consider ca merita un loc de cinste la mine pe blog. 
Eu am vazut filmul asta acum mult timp. Si l-am mai vazut o data. Si inca o data. Si nu ma satur sa-l vad. Pentru ca de fiecare data observ ceva nou. In general nu poti vedea un film doar o singura data si sa zici ca-l stii, gata, nu mai e nevoie sa-l vezi. Daca te intereseaza subtilitatile, dedesubturile, te mai uiti de 3 ori [cel putin]. Eu propun ca, chiar daca l-ati vazut, sa-l revedeti. Are doar 16 minute si este foarte interesant sa urmarim inceputurile cinematografiei chiar cu implicarea directa a parintelui suprarealismului. Eu zic ca merita, voi ce spuneti ? Eu va mai spun doar atat: vizionare placuta :).

luni, 21 martie 2011

Actrita primei saptamani a blogului este Deborah Francois

Deborah Francois are numai 23 de ani si este nascuta la Liege, in Belgia. Ea deja a jucat in cateva pelicule foarte apreciate pe la festivalurile specializate. Primul ei mare film a fost L'enfant (2005), unde a fost aleasa din 150 de candidate. Inainte de filmul asta, ea nici nu fusese in Paris vreodata, dupa film s-a mutat o perioada la Paris si a continuat sa joace in filme, din care mentionez: La tourneuse de pages (2006), Les fourmis rouges (2007), Les femmes de l'ombre (2008), Le premier jour du reste de ta vie (2008), Unmade beds (2009), etc.
V-am mai povestit un pic de ea cand am scris de filmul saptamanii, unmade beds, in care ea este protagonista. Mie personal chiar imi place cum joaca, e delicata si are o suplete aparte. Eu am vazut-o doar in "l'enfant", "le premier jour du reste de ta vie" si in "unmade beds" dar mi-am propus sa vad "la tourneuse de pages" cat de curand.
Ce pot sa zic, intrati pe profilul ei de imdb [am pus link-ul pe nume], intrati pe pagina de facebook si dati like si urmariti-o in filmele mentionate mai sus pentru ca va spun sigur ca merita ! Dupa parerea mea, ea va fi urmatoarea Marion Cotillard.
Aaa si sa nu uit, eu am vazut l'enfant pe pro cinema in urma cu cateva luni, deci mai exista si pe la posturile noastre filme bune straine. Ar trebui mentionat ca era la emisiunea aceea a lui Cristian Tudor Popescu [unde apropo, am vazut o gramada de filme super tari pe care nu le-am mai apucat prin alte parti] de sambata seara de la 8.

duminică, 20 martie 2011

"Au Revoir Simone" - trupa saptamanii

"Au Revoir Simone" este o trupa indie nu prea cunoscuta in tarisoara noastra, si e chiar pacat fiindca sunt bestiali. Au un sound foarte necomercial, tipic indie si niste piese care pur si simplu te linistesc. Ei sunt prezenti in soundtrack-ul filmului "Unmade beds" si accentueaza feeling-ul indie al filmului. Dupa cum bine stim, intotdeauna filmul trebuie sprijinit pe un suport muzical care sa-l reprezinte. Exista si cazuri de filme fara muzica dar acolo lipsa muzicii este insasi factorul determinant al filmului, ceea ce-l reprezinta cu adevarat. Deci intr-un fel sau altul tot de muzica depinde: existenta sau lipsa ei caracterizeaza intru totul un film.
Prima data cand am ascultat aceasta trupa a fost in serialul "Grey's anatomy", ei fiind prezenti cu mai multe piese pe soundtrack.
Eu va atasez aici un video cu o piesa de-a lor care sper sa va placa. Au Revoir Simone cu piesa "Another likely story".

sâmbătă, 19 martie 2011

Filmul saptamanii este "Unmade beds", care are onoarea sa faca deschiderea oficiala a blogului

Unmade beds (2009)


"Unmade beds" este filmul saptamanii acesteia, primul film din multele care vor urma.



Regie: Alexis Dos Santos
Scenariu: Marianela Maldonado, Alexis Dos Santos
Distributie: Déborah François, Fernando Tielve, Michiel Huisman
"Unmade beds" sau "paturi nefacute" in limba romana, este un film independent facut in Anglia cu niste actori deosebiti. Pe mine m-a dus cu gandul la frantuzescul "L'auberge espagnole" fiindca este un amestec de oameni de mai multe nationalitati si vietile lor se intersecteaza intr-un anumit moment. In film este prezenta si o frumoasa si diferita poveste de dragoste, in care cei doi au un one-night-stand si mai tarziu, reintalnindu-se din intamplare prin oras, se inteleg sa nu se intrebe unul pe altul de nume, adresa, telefon sau altceva, ci pur si simplu el sa stabileasca locul si ea ora. Astfel ei reusesc sa se vada de cateva ori pana cand intr-o zi nu se intalnesc datorita multimii mari de oameni din locul in care isi dadusera intalnire. 
Déborah François este cu totul deosebita, eu am remarcat-o deasemenea in L'enfant (2005) si in Le premier jour du reste de ta vie (2008). Nu va mai zic mai multe, astept parerile voastre dupa vizionare. Eu l-am vazut din pura intamplare pe Cinemax zilele trecute, butonand din plictiseala.




Bine ati venit pe blogul meu

 Ma bucur foarte mult ca am reusit in sfarsit sa creez mult comentatul blog pe care nu-l va citi nimeni. Este o mare realizare pentru mine, avand in vedere ca nu am mai avut pana acuma si ca nu credeam ca o sa stiu cum functioneaza.
 Aici veti citi despre niste actori de care nu ati mai auzit niciodata, de filme independente necunoscute, de fotografi amatori sau profesionisti gasiti de mine random pe deviantart si chiar si de soundtrack-ul indie sau underground sau pur si simplu nestiut din anumite filme. La mentionarea fiecarui film, voi atasa si un video cu trailerul, sau in cazul scurtmetrajelor, cu filmul intreg. In dreapta aveti o lista cu site-urile mele preferate de unde ma inspir si de unde selectez filmele. Sper sa va placa alegerile mele in materie de pelicule.

Follow by Email

A apărut o eroare în acest obiect gadget